Cateaua Lui Traian

Share

Trimis de Laurentiu

Dupa dezvelirea statuii împaratului Traian, complet gol, amplasata pe treptele Muzeului National de Istorie de pe Calea Victoriei, din Capitala (pe bune, nu e nicio gluma!), pe site-urile pe care a aparut aceasta informatie, cititorii si-au dat frâu liber imaginatiei si au facut misto la greu de monumentul pentru care Municipalitatea a platit 200.000 de lei, adica… 45.000 de euro.

Iata câteva dintre “caracterizarile” facute de bucuresteni pe site-ul hotnews.ro.
- Daca-mi permiteti, as propune pentru lucrarea de arta titlul: Maidanez ranit cu fular.
- Daca o lasa acolo, peste 100 de ani zona se va numi «La cateaua zburatoare» sau «La cucu si catelu’» sau «La câinele si cucul gol».
- Nu credeam ca poate exista un monument mai grotesc decât cel al lui Avram Iancu din Cluj. Acum am vazut ca da. E o performanta sa reunesti simbolurile etnogenezei românesti într-o reprezentare ce înfatiseaza un ins care fuge cu câinele bolnav la veterinar.
- Bah, oameni buni, ala n-are chiloti pe el, dar maidanezului i-au pus fular la gât??? Pai, e frig sau nu e?.
- Mai rar poti vedea asemenea porcarie. Lupoaica sta întepenita într-un rigor mortis în bratele împaratului cu expresie de betiv tocmai alcoolizat, care s-a dezbracat si sta cu cucu’ ostentativ expus publicului. Va dati seama ce imagine poate crea în mintea unor copii care vor vedea hidoasa statuie pentru prima oara.

Subiectul este statuia lui Traian, de la Muzeul National de Istorie. Sau asa cum e deja tot mai cunoscuta: “Traian în puta goala, cu cataua”.
Cum nu l-am cunoscut personal pe domnu’ Traian, nu-mi dau seama daca statuia seamana cu el ori ba. Nici cataua n-am cunoscut-o. Am cunoscut un alt Traian si cu ala nu seamana. Ca sa facem o discutie serioasa si aplicata, zic sa luam pe rând acele aspecte care au nascut toata discutia. Adica: Traian, puta, cataua si scarile.

a) Traian
Evident ca în acest moment istoric nu se putea discuta decât despre o statuie a lui Traian. (“toti suntem urmasii lui Traian” – o tuta). Despre statuia lui Victor e prematur sa discutam, iar despre cea a lui Mihai Razvan n-avem ce discuta, ca tocmai au furat-o tiganii, pentru fier vechi.
Traian – cel cu statuia- a fost împarat roman. Împaratii erau un fel de presedinti, cu mai putina putere. Unii afirma ca a fost ultimul mare împarat roman -lucru care pare a fi contrazis de autorul statuii, dar despre asta vorbim la punctul b. În ce ne priveste, am retinut despre el ca i-a caftit pe daci de doua ori, ca i-a facut columna lui Badea Cârtan si ca a ridicat la Adamclisi (care nici nu se numea Adamclisi pe atunci, sâc!) un monument în fata caruia, cândva, erau ciutanii facuti pionieri.
Prin traditie, noi îi suntem recunoscatori lui Traian si îl socotim un mare erou si înaintas pentru ca i-a babardit pe stramosii nostri si ne-a transformat în colonie. Tot multumita lui am dobândit si limba româna, despre care ne place sa spunem ca este o limba latina. Pentru teza originii latine a limbii române pledeaza o buna parte din tezaurul nostru lingvistic, ca de exemplu: misto, sanchi, cul, sictir, ciubuc, focusat, targhetat, etc.

b) Puta
Se pare ca cele mai vii discutii au fost generate de maruntul detaliu anatomic amplasat sub buricul lui Traian, respectiv distinsa puta. Marile obiectii sunt legate de micile înzestrari. Spre deosebire de mine, care am recunoscut ca nu l-am cunoscut pe domnu’, buna parte din coconetul natiei pare sa-l fi cunoscut intim pe domnul Traian si îsi exprima dezaprobabrea fata de influenta japoneza în tratarea acestui aspect al statuii.
Sa ne aplecam (e un fel de a spune), totusi, mai mult asupra acestui detaliu. Observam ca artistul a acordat o suficient de mare atentie detaliilor legate de zona putiana a a statuii. Exista, deasupra cârnaciorului, o mustata stufoasa. Datorita amplasarii mustatii, putem deduce cu just temei ca este vorba despre floci. Din aceasta perspectiva, grija artistului pentru detalii este salutara. Fruntea celui de-al doilea cap al împaratului este strajuita de un breton abundent. În acelasi timp, trebuie remarcat ca testiculele imperiale par a fi cu desavârsire lipsite de par. Aici exista doua posibile explicatii: fie artistul avea informatii la care noi nu avem acces, legate de moda romana, în genere, si de îndemanarea barbierului împaratului, fie pur si simplu a rasolit-o si nu a mai acordat aceeasi grija detaliilor. Pâna la urma se poate si mustata fara cioc.
Putulica, e drept, nu are nimic august, fiind mai degraba delicata. Totusi, cum împaratul este în curul gol, e foarte posibil sa fi iesit din apa, apa era rece si… întelegeti situatia. Gasesc, totusi, prudenta si înteleapta abordarea artistului. Daca l-ar fi reprezentat pe împarat cu ditamai strujeanul in er*ctie, gândesc ca scandalul ar fi fost si mai mare.
Pentru preputul excesiv de abundent explicatia e simpla: e vorba, totusi, de un împarat, care nu a ajuns niciodata în situatia de se lua si pielea de pe el. Întelegeti ce vreti.

c) Cataua
Unii au identificat cataua cu lupa capitolina. Altii au gasit acolo o trimitere la capul de lup dacic. Gresit. Artistul a tinut sa evidentieze sprijinul acordat de împaratul Traian urmasului sau de peste veacuri, în privinta politicii de eutanasiere a câinilor fara stapân. La o privire foarte atenta se poate observa ca, de fapt, Traian nici nu tine cataua în brate (da, ma încapatânez sa ortografiez “cata”), aceasta parând sa leviteze. De fapt tocmai se înalta la ceruri, deci eutanasie.

d) Scarile
Se tot pune întrebarea : de ce a fost amplasata statuia pe scari, la mijlocul acestora. Mai întâi pentru ca artistul a ascultat foarte mult cântecul lui Mircea Vintila, pe versurile lui Paunescu. Cea de a doua explicatie este ca bugetul a fost depasit si nu au mai ramas bani pentru soclu.
Oricum, e bine ca s-a optat pentru scarile de la Muzeul de Istorie. Daca s-ar fi ales scarile rulante de la mall, situatia era si mai complicata. O discutie care se poate face e legata de pozitia împaratului: parca tocmai coboara scarile. Cred ca aici nu ar trebui decodat niciun mesaj ascuns, ci acceptat faptul ca asezarea statuii cu curul la strada ar fi fost o alegere mai putin inspirata; ar fi trebuit sa urcam, cu totii, câteva trepte pentru a putea vedea putulica.

As mai avea de adaugat doua note personale: nu am nimic pentru abordarile artistice mai neconventionale, mai moderne, dar cred ca arta monumentala, mai ales când îsi propune reprezentarea unor figuri importante ale istorei ( în cazul de fata e vorba de antichitate) trebuie sa respecte, totusi, niste canoane. Ca si în pictura de icoane, exista reguli care nu pot fi ocolite. În tipul acesta de arta, personalitatea celui reprezentat ar trebui sa fie mai importanta decât personalitatea artistului- e o parere personala.
Marele repros pe care am a-l aduce acestui monument nu este legat nici de echivoca plasare a lupoaicei, nici de nudul personajului principal. În întregul ei, de la amplasament pâna la executie, statuia reprezinta un Traian foarte pedestru, lipsit de majestate, comun pâna foarte aproape de vulgar. Între altitudinea columnei si banalitatea compozitiei de pe treptele Muzeului de Istorie exista o disproportie oarecum suparatoare. Nu încalcarea conventiei este suparatoare – dezbracarea împaratului si prezentarea sa mai austera, lipsita de somptuozitate, poate fi nu doar acceptabila, ci chiar salutara. Trivializarea ( chiar involuntara), coborârea de pe columna si asezarea , gol, pe trepte, nu înseamna iesirea din conventie, ci ireverenta. Ceea ce, pâna la urma, descrie perfect atitutindea noastra de astazi.

Share

Leave a Reply

  

  

  

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>