Pasarele de hipermarket

Majoritatea numelor mari din retail au „în dotare“ cel putin 40-50 de vrabiute care au migrat în hipermarket

Ei sunt, însa, vectori pentru 32 de specii de ciuperci producatoare de toxine nefrotoxice, neurotoxice si hepatotoxice

Vrabiutele satule se retrag în „raioanele calde“
Cinci vrabiute dolofane stau cocotate pe marginea raftului cu orez din Carrefour Orhideea, asteptând ca vreun client sa scape din greseala o punga pe jos. Dupa 30 de secunde de asteptare-n van, pornesc în stol spre raioane mai calde, ca patiseria. Însa chiar când survoleaza zona de produse refrigerate, o babuta care de-abia împinge de cos, sparge o punga de mazare si zeci de bobite verzi se rostogolesc care încotro.
Doua vrabiute se depart de escadrila, intra în picaj si „ciup! ciup!”, ciugulesc din bobitele reci, fara sa se sinchiseasca de megafoanele care repeta la infinit înregistrarea cu: „Dragi clienti. Este interzis consumul oricarui produs în incinta magazinului nostru”. Imediat apare o lucratoare cu o matura si-un faras si vrabiile se refugiaza pe un neon cu urme de gainati uscati, de unde privesc cu jind cum le este aruncata bunatate de mâncare la cos. Aceeasi poveste se repeta cu mici variatii si-n Kaufland, Auchan, Cora, Billa si Metro.
Manânca salam pe post de gândaci
Cercetatorul Gogu Mircea, directorul Centralei Ornitologice Române (COR), implicat în mai multe campanii de culegere a vrabiutelor din hipermarketuri în anii trecuti, a ramas uluit de inteligenta lor: „Vrabiile din magazine recunosc culorile de la pachetele de faina. Nu sparg pungile de faina de grâu. Doar pe alea de malai le sparg, lasa sa curga malaiul si manânca pâna li se face sete”.
Ciripesc scurt, fac de doua ori fâl-fâl din aripi si aterizeaza în zona de peste congelat: „Acolo e sursa de apa, de la gheata. Dau jos o bucatica, asteapta pâna se topeste si beau apa linistite”. Nu prea manânca peste, ca nu le place, ne asigura ornitologul Mircea Gogu, ”în schimb manânca la mezeluri cu E-uri si resturi de carne cazute pe jos, pentru proteina, iar pentru vitamine dau iama în zona de zarzavaturi, unde mâncau salata, patrunjel, salata verde, varza. Le-am vazut cu ochii mei”.
Biologul Angela Petrescu de la Muzeul de Istorie Naturala Grigore Antipa crede ca vrabiile atenteaza la salamuri si cârnati fiindca în hipermarket cam duc lipsa de gândaci: „Pe timpul verii, vrabiutele sunt omnivore, asigurându-si necesarul de proteina din insectele si gargaritele care misuna pe sol. În hipermarket, cum nu exista gândaci, trebuie sa-si ia proteina animala de undeva”. Ca sa scape de jaragaiul de dupa festin, vrabiutele îsi aleg câte un fruct neaos precum para, sau mai exotic, dar „portocale nu, ca au coaja amara, însa bananele le manânca, ca le priesc”.

Operatiunea „Pasarica”
Migrarea pasarilor în hipermarket s-a mai diminuat, dar în urma cu patru ani vrabiutele se înmultisera atât de mult încât managerii s-au luat cu mâinile de par: „Cei de la un hipermarket plin de bani s-au trezit la un moment dat cu vreo 300 de vrabii în zona de vânzare si nu stiau cum sa scape de ele. Pe unde se asezau, se gainatau”. Ornitologul Gogu Mircea, cu o experienta de 30 de ani în capturarea pasarilor protejate în rezervatii naturale, a fost rugat de manageri sa-i ajute.
Înarmat cu binoclu si fileu japonez, lui Mircea Gogu i-a trebuit o luna si ajutorul a alti doi cercetatori ca sa „recolteze” toate pasarelele din magazin: „În primele trei zile scoteam câte 40-50, dar vrabiile-s inteligente si s-au prins, asa ca din a patra zi am ajuns sa prind câte cinci pe zi, iar în ultima zi numai doua, pentru ca în aceste filee pe unele le prinzi iar altele scapa. Iar cele care scapa tin minte si comunica celorlalte prin ce au trecut sau dau avertisment. În cântecul lor exista anumite fraze sonore care indica anumite stari emotionale. Si cele care au mai fost prinse, când vedeau plasa sau o intuiau, dadeau un semnal de alarma si restul vrabiilor se risipeau”.

Cuiburi de vrabii, din pungi si resturi de la raionul de haine
Operatiunea s-a desfasurat numai noaptea, când în hipermarket nu mai ramânea tipenie de om: „Atunci sa auzi veselie. Stolurile de pasarele puneau stapânire pe raioane si în linistea aia sa le fi auzit ciripitul. Era superb, din punctul meu de vedere. Magazinul era ca o jungla”. În cele cinci luni petrecute prin diverse hipermarketuri, ornitologul a avut timp berechet sa le studieze vrabiutelor inclusiv modificarile de bioritm: „Când sunt multi clienti, nu sunt foarte active.
Cel mai mult se manifesta seara, pentru ca dimineata fac aia de la cleaning curat si pardoselile stralucesc, în schimb seara este finalul zilei si sunt numai resturi pe jos”. O alta ciudatenie observata de Mircea Gogu la vrabiile din hipermarketuri în ciuda belsugului de calorii, e lipsa fertilitatii: „Nu cred ca se reproduc, ca n-am vazut pui. M-am uitat pe sus cu binoclul si am vazut doua simulacre de cuiburi facute din resturi de plastice si petice de material textil culese de la raionul de haine, am vazut si un comportament sexual la un moment dat, dar n-am vazut tineri printre sutele de vrabii pe care le-am prins”.

Vrabiute-vectori de microbi 
În timp ce presta servicii pentru lanturile de retail, Mircea Gogu n-a uitat ca e cercetator, asa ca a prelevat de la vrabiute probe de saliva, de fecale, de pe limba, pene si gheare, le-a pus pe mediu de cultura si a descoperit vreo 32 de specii de ciuperci: „Unele din ele erau nefrotoxice, altele neurotoxice, altele hepatotoxice. Le-am gasit în cantitati foarte mici, dar ele sunt toxice: distrug sistemul nervos, ficatul sau rinichiul, daca întâmplator ajung în concentratii mari. Si sa nu uitam ca pasarile sunt cei mai rapizi vectori din lume pentru boli”.
Dar cea mai interesanta descoperire sunt „trei specii de ciuperci noi pentru România. Colonialele, mirodeniile si semintele aduse din Africa sau Orient au fost importate cu aceste ciuperci pe ele. Vrabiile le-au halit si au luat si fungul respectiv. Astea erau inofensive, dar nu poti sti când apare ceva periculos”. Vrabiile se refugiaza în hipermarket mai ales în anotimpul rece „prin gate-uri, zonele unde intra truck-urile alea mari de 15-20 de tone cu marfa.
Sunt porti foarte mari si iarna, fiind frig afara iar în depozit cald, ele intra la caldura. Sunt ca o escadrila de avioane care plonjeaza de colo-colo prin magazin, dupa hrana, si arunca torpile de gainat care pica pe pâine, pe salamuri sau prin depozit”.  Oricât de mult le-ar urî, sefii lanturilor de retail trebuie sa se poarte cu vrabiutele politicos: „Exista o lege care protejeaza fauna salbatica. Dumneavoastra n-aveti voie sa prindeti nici o vrabiuta, ci numai oamenii calificati. Legal, daca abuzul e de mica amploare, puteti lua o amenda, daca e de mai mare amploare puteti face si puscarie”.

„În hipermarketuri n-am gasit nici o vrabie moarta, ca sunt pisici si le manânca hoitul imediat. Intra în magazin la fel cum intra vrabiile, se ascund pe sub transpaleti, îsi fac culcus si nu le gasesti, ca sunt abile. Eu, cum tot umblam noaptea prin magazin, le-am învatat. Era una alba cu pete gri, una neagra si vreo patru gri. În timp ce eu prindeam vrabiute, ele mergeau frumos la sectorul de «Pet food» si fiecare îsi alegea felul de mâncare preferat. Aia alba în fiecare seara mânca o punga verde cu gust de peste. Stia unde e, se ducea, îsi lua pungulita, o rupea într-un colt si dupa aia o mânca. La cea neagra îi placea mâncarea cu sos de pui. Restul nu stiu ce meniu aveau”.
„Cei care au facut magazinele au preluat proiectul arhitectural al cladirilor utilizate în Franta în loc sa-l adapteze faunei de la noi. Acolo populatiile de vrabii sunt mici si nu intra în magazin. Pe când aici e alt habitat si vrabiile se manifesta altfel. Sunt antropofile, se dezvolta în cantitate mare în zonele locuite si de aici si impactul asta”.  -  Gogu Mircea (directorul „Centralei Ornitologice Române”)

Articol preluat integral din Gandul